Despre Crescatorii Straini

FRATII JANSSAN

Crescătoria este celebră pe plan mondial, deoarece porumbeii lor sunt răspandiţi in toată lumea.
Sute chiar şi mii de columbofili joacă foarte tare cu porumbeii lor la viteză şi demi-fond.
Fraţii Janssen au moştenit porumbeii de la tatăl lor.
In tinereţea lor, ei n-au avut timp să se însoare sau nu au vrut să-şi găsească neveste.
Locuitorii din Arendonk spuneau că sunt „căsătoriţi” cu porumbeii lor. Rasa şi clasa porumbeilor lor au rămas aceleaşi de o jumătate de veac. Numeroase premii întai şi altele fruntaşe sunt cucerite an de an de fraţii Janssen. Una din marile calităţi ale fraţilor Janssen era faptul că ei nu se lăudau niciodată cu rezultatele frumoase pe care le obţineau în concursuri şi în general nu doreau să li se facă publicitate.
Anual caştigau multe premii întai şi ei jucau cu aceeaşi rasă de 50 de ani. In ultimii ani a intervenit o schimbare. A fost introdus un porumbel 50% sange Fabry şi 50% Janssen.
S-a împerecheat la fraţii Fabry, un Jenssen, dat de fraţii Janssen, cu o femelă, mama lui „Porthos” (Fabry).
Din această încrucişare, fraţii Fabry au dat un pui fraţilor Janssen, un pui foarte bine reuşit şi care a fost introdus în sangele Janssen.
Fraţii Janssen jucau porumbeii la natural şi la văduvie.
Cum procedau fraţii Janssen : toţi porumbeii îi separau la 1 ianuarie si îi împerecheau la 2 februarie.
Niciodată nu depăşeau datele respective. Fiecare văduv creştea cate doi pui în primul cuib si al doilea cuib.
In al doilea cuib, ei cloceau 10 zile.
Aceştia nu erau jucaţi atunci decat cateva săptămani.
După ce s-a terminat sezonul văduvilor, s-a terminat şi randul lor de a participa la concursuri.
Intre timp se joacă porumbeii la natural, de asemenea înainte de sezonul de văduvie şi după ultima duminică a lunii iulie.
In acea perioadă, creşterea cadea în sarcina văduvilor.
Frecvent ei nu cresteau pui decat pană la varsta de 10 zile cand începeau apoi un alt cuib.
Fraţii Janssen nu cresteau prea mulţi porumbei (60-70 de bucăţi, cu pui cu tot în toţi anii).
Cum practicau văduvia: înainte de plecarea în concurs, masculii îşi vedeau femelele. De asemenea cand se întorceau din concurs, găseau femelele în boxe.
Porumbeii „la natural” erau jucaţi în toate poziţiile.
In fiecare săptâmană se înscria poziţia de cuib pe care o au porumbeii care sunt angajaţi în concurs. In acest fel se identifica uşor primii marcaţi în concursurile din anii următori.
Porumbeii Janssen au un penaj foarte bogat şi au o sănătate excelentă, datorită faptului că li se acordă o îngrijire deosebită.
Adăpătorile le spălau de 2 ori pe zi. Hrana era de foarte bună calitate şi se servea la aceeaşi oră.
Porumbeii nu-i lăsa niciodată pe acoperiş şi mai ales în perioada năparlirii. Porumbăriile erau curăţate perfect de mai multe ori pe zi.
Porumbeii Janssen mai vechi dinainte de război au fost „Rapida”, „Bătranul uşor”.
După 1945 „Admirabilul mic roşcovan” a fost porumbelul de bază.
In 1949 el a produs pe celebrul „Roşcovan 49″ care a fost împerecheat cu „Mica viteză”, care a avut multe premii întai.
In 1951, „Fricosul 51″, tatăl celui mai teribil porumbel „Taurus 55″.
Porumbeii Janssen au o culoare albastră ca ardezia, sunt şi bălţaţi, roşcaţi şi pali.
Forma lor este ca o pară, nici mici, nici mari, de talie mijlocie, cu o sănătate perfectă.
Luaţi în mînă dau uşor aripa şi se simt nişte vibraţii, ca şi cum ar fi încărcaţi cu electricitate.
Sunt păsări liniştite, calme, fapt care denotă o calitate deosebită.
Muşchii lor sunt elastici şi rotunzi, gatul lor are culoarea roză.
Pe timp rău, aceşti porumbei demonstrează o calitate deosebită de zbor.
Iată şi alţi mari campioni ai fraţilor Janssen: Merckx 6.282.031-67, este socotit ca perla coloniei fraţilor Janssen, fiind cel mai bun reproducător al epocii; „Marckx din 1970 care a caştigat foatre multe concursuri cu brio; „019″ cel mai bun raseur (22 de victorii), „Oude Lichte”, „Pereux 59 (Bange)”, „Vieux Renard 73″, (L’Oeil Jaune 67,” cîştigă la Arendonk 16 premii, un reproducător de elită ; Le Taureaux-plumes aux pattes, La petite (mama celebrului Merckx), Le Velo, frate a lui 019, De Scherpen, etc.
La noi în ţară s-au adus cateva exemplare valoroase, care dadeau si dau rezultate bune în concursuri.
Ele nu au fost aduse direct de la fraţii Janssen, ci de la Jules Galez şi de la alţi columbofili din Belgia, care i-au încrucişat eu alţi porumbei, iar alţii i-au crescut în sange pur.